Aurel Vlaicu, inginer inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale, s-a născut în data de 6/19 noiembrie 1882, la Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara. În cinstea sa, comuna natală a acestuia se numeşte astăzi Aurel Vlaicu.
A urmat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care începând din 1919 a fost numit "Liceul Aurel Vlaicu", luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, obţinând diploma de inginer în 1907. După aceea, a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor. Cu acesta, Aurel Vlaicu efectuează, spre stupoarea, dar şi mândria consătenilor săi, un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în Bucureşti, unde, la Arsenalul Armatei începe construcţia primului său avion, Vlaicu I. Avionul zboară fără modificări, lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale, în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II. Cu acest avion, Aurel Vlaicu, în 1912, a câştigat cinci premii memorabile (un premiu I şi patru premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul, desfăşurat între 23 şi 30 iunie 1912, a reunit 42 piloţi din 7 ţări, printre care şi Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii. Ziarul vienez Neue Freie Presse relata despre zborurile lui Vlaicu: "Minunate şi curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul. De câte ori se răsucea maşina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit."
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul Vlaicu II, ingeniosul şi neînfricatul Aurel Vlaicu se prăbuşeşte în apropiere de Câmpina şi îşi pierde viaţa, se pare, din cauza unui atac de cord.
Pasiunea lui Vlaicu pentru zbor, care merită întreaga atenţie a lumii, a depăşit graniţele sacrificiului, iar prin cei 100 de ani de la zborul avionului Vlaicu I, păstraţi vii în spaţiul minuscul al mărcii poştale, a depăşit şi graniţele timpului!
Mihaela Tămăşdan